Timotei Popovici

Timotei Popovici
Născut		20 august 1870, Tincova, judeţul Caraş-Severin
Decedat		11 iulie 1950, Lugoj, judeţul Timiş
Ocupaţie		preot, profesor, dirijor, folclorist, compozitor
Căsătorit cu		Viorica Eva Joandrea
Părinţi		Dionisie Popovici şi Elena Achimescu
Copii		Lia, Miorica şi Mircea Victor

Timotei Popovici (n. 20 august 1870, Tincova, judeţul Caraş-Severin - d. 11 iulie 1950, Lugoj, judeţul Timiş) a fost preot, profesor, dirijor, folclorist şi compozitor.

Originea şi familia

S-a născut în familia preotului Dionisie Popovici şi a Elenei Achimescu, fiind al patrulea din cei unsprezece copii ai celor doi. Dintre toţi fraţii, numai cinci vor ajunge la vârsta maturităţii.

În anul 1902 s-a căsătorit cu Viorica Eva Joandrea, cu care a avut două fiice, Lia (n. 1906) şi Miorica (n. 1908), şi un fiu, Mircea Victor (n. 1911).

Studiile

Primele clase şcolare le-a urmat la şcoala din sat, apoi a urmat gimnaziul şi Institutul pedagogic-teologic din Caransebeş. A absolvit cursurile Institutului în anul 1892.

În anul 1893 s-a înscris la Conservatorul din Iaşi, pe care l-a absolvit în 1895.

Activitatea

Între 1894-1895 a fost pedagog de limbă germană la Şcoala normală "Vasile Lupu" din Iaşi.

După absolvirea Institutului s-a angajat dirijor la corul Societăţii române de cântări şi muzică din Caransebeş.

Întors în anul 1895 la Lugoj, a devenit dascăl, pe lângă această activitate fiind şi secretarul Reuniunii de cântări şi muzică. Înainte de plecarea de la Lugoj a început activitatea de compozitor, cu lucrarea M-aş mărita.

În 1896 este chemat la Braşov, unde i s-a oferit catedra de la Şcolile centrale române. Aici, pe lângă activitatea de la catedră, a activat şi ca dirijor, organizând numeroase concerte. La Braşov a înfiinţat corul de copii de pe lângă biserica "Sfântul Nicolae" din Şcheii Braşovului.

După trei ani de activitate la Braşov se mută la Sibiu, în 1899, unde va activa timp de 37 ani. La Sibiu a predat muzica la Seminarul Andreian, Şcoala normală "Andrei Şaguna" şi la Şcoala civilă de fete.

În anul 1901 a fost ales membru de onoare al Societăţii muzicale "Carmen" din Bucureşti.

Lipsa manualelor necesare l-a determinat pe Timotei Popovici să editeze Dicţionarul de muzică, precum şi alte câteva lucrări de maximă importanţă pentru studiul teoretic şi practic al muzicii. Dicţionarul de muzică a fost primul dicţionar românesc de muzică complet.

În anul 1906 este ales membru de onoare al Societăţii muzicale "Hora" din Craiova, iar în 1907 este membru în comitetul de redacţie al revistei pedagogice "Vatra şcolară" din Sibiu.

La 1 Decembrie 1918 a participat la Marea Unire de la Alba Iulia, unde a dirijat piesa Sosit-a ceasul liberării, creaţie ad-hoc a sa. Între 1918-1919 a fost membru în Gărzile Naţionale Române, înfiinţate în Transilvania după prăbuşirea monarhiei austro-ungare în toamna anului 1918.

În anul 1920 a fost membru fondator al Societăţii Compozitorilor Români.

Cea mai parte a vieţii a condus coruri bisericeşti şi şcolare, formaţii de amatori. A fost timp de mai multe decenii dirijorul corului Catedralei Mitropolitane din Sibiu, până în anul 1945. A instruit mulţi conducători de formaţii muzicale săteşti. A participat în anul 1924 la un turneu naţional cu corul Şcolii normale "Andrei Şaguna", în calitate de dirijor, obţinând un frumos succes. Tot în anul 1924 publică poemul coral Regele munţilor (inspirat din viaţa eroului naţional Avram Iancu), care va fi una dintre cele mai valoroase creaţii ale sale.

A mai fost dirijor al Corului meseriaşilor şi al Reuniunii române de muzică. În calitate de dirijor al Corului Mitropoliei a organizat, începând cu anul 1926, concerte de colinzi pentru sibieni.

Fiind foarte apreciat de către comunitate pentru activitatea sa, a fost vicepreşedinte al secţiei Sibiu a Asociaţiei profesorilor secundari, membru al Societăţii de lectură "Andrei Şaguna", redactor la "Amicul poporului", secretar artistic al Despărţământului judeţean al "Astrei" şi în alte organizaţii şi societăţi.

Pe parcursul vieţii sale, ca şi compozitor, Timotei Popovici a compus coruri laice şi religioase, pentru formaţii mixte sau pe voci egale, pentru copii, femei şi bărbaţi, muzică instrumentală pentru orchestră de fanfară.

Dintre cele mai importante compoziţii ale sale se numără două Liturghii, corul La oglindă, poemul Avram Iancu şi Cântece naţionale.

În anul 1936 s-a pensionat, fără însă a-şi întrerupe complet activitatea, astfel că în anul 1946 a înfiinţat Conservatorul de muzică din Sibiu (azi Şcoala populară de arte). Conservatorul din Sibiu i-a purtat pentru o vreme numele.

În anul 1949 părăseşte Sibiul şi pleacă la Lugoj.

Decoraţii şi medalii

• "Răsplata muncii pentru învăţământ", clasa I (1926)
• "Răsplata muncii pentru biserică", clasa I (1928)
• "Meritul Cultural pentru Artă", clasa I, în grad de cavaler (1932)
• "Răsplata muncii pentru 25 ani de serviciu" (1939)
• Medalia "Ferdinand I" (1940)

Moartea

Bolnav şi complet orb de un an, moare la Lugoj în anul 1950, fiind înmormântat în cimitirul localităţii.

Moştenirea

Unele dintre cele mai cunoscute colinzi româneşti de Crăciun (Trei păstori, Astăzi s-a născut Cristos, Florile dalbe) au fost prelucrate de Timotei Popovici. Una dintre cele mai cunoscute melodii învăţate azi în şcoala primară, La oglindă, are muzica de Timotei Popovici.

• O stradă din Sibiu, judeţul Sibiu, se numeşte Timotei Popovici.
• O stradă din Timişoara, judeţul Timiş, se numeşte Timotei Popovici.
• O stradă din Lugoj, judeţul Timiş, se numeşte Timotei Popovici.
• Un festival coral se numeşte Timotei Popovici.
• Corul Catedralei Mitropolitane din Sibiu, judeţul Sibiu, se numeşte Timotei Popovici.

Bibliografie

• Brătuianu, Delia - Timotei Popovici, Seria Personalia, nr. 3, Sibiu, 2006