Miron Barnovschi-Movilă
de la Enciclopedia României
Miron Barnovschi-Movilă | ||
Născut | ? | |
Decedat | 22 iunie/2 iulie 1633, Istanbul, Turcia | |
Cauză deces | decapitare | |
Mormânt la | ? | |
Ocupaţie | Domn al Moldovei | |
Părinţi | Dumitru Barnovschi Saftei Balica |
Miron Barnovschi (n. ? – m. 22 iunie/2 iulie 1633, Istanbul). Domn al Moldovei (p. 13/23 ianuarie 1626 – august 1629; aprilie – 22 iunie/2 iulie 1633).
Biografie
Fiu al marelui postelnic Dumitru Barnovschi şi al Saftei Balica. Rudă cu Movileştii, a deţinut mai multe demnităţi în Sfatul Domnesc, printre care hatman şi portar al Sucevei, în timpul lui Radu Mihnea. Acesta, grav bolnav în ultimii doi ani de domnie, i-a permis lui Miron Barnovschi să deţină un rol important în conducerea statului. O dată cu moartea lui Mihnea, la 13 ianuarie 1626, a fost ales domn de marii boieri pământeni. O delegaţie a acestora a mers la Istanbul pentru a obţine învestitura de la sultan, noul domn trimiţând suma de100 000 de coroane. A reorganizat categoria curtenilor, recrutaţi din rândurile boierilor mici şi mijlocii, precum şi a cancelariei domneşti. A luat măsuri pentru redresarea demografică prin organizarea unor slobozii, atrăgând astfel ţăranii munteni. La 16 ianuarie 1628 a emis un „aşezământ” echivalent cu „legarea de glie” a ţăranilor, obligându-i pe aceştia să se întoarcă pe vechile lor moşii. Organizează, sub influenţa mitropolitului Anastasie Crimca, activitatea clericală pentru care a fost emis un aşezământ special. Ctitoreşte mănăstirea din Bârnova, mănăstirea Hangul, Buholniţa-Neamţ, Toporăuţi-Cernăuţi, Biserica Sf. Ioan din Iaşi, reface zidurile de apărare ale mănăstirii Dragomirna şi biserica Stavropighiei din Liov. Duce o politică externă echilibrată, având relaţii bune cu toţi vecinii. A fost însărcinatul oficial al sultanului pentru medierea păcii dintre Polonia şi Poartă. În 1629 este mazilit datorită apropierii de Polonia, de la care obţinuse indigenatul, intrigilor iniţiate de principele Transilvaniei şi ale vistierului Lupu şi datorită refuzului său de a majora tributul cu 40 de pungi de galbeni. S-a retras la moşia din Ustie, în Polonia. În urma revoltei care l-a alungat pe Alexandru Iliaş, boierii l-au rechemat pentru a ocupa tronul. În urma uneltirilor boierului Lupu este arestat şi decapitat de turci.
Bibliogafie
- Vasile Mărculeţ, Ion Stănel, George Marcu ş.a., Dicţionarul domnilor Ţării Româneşti şi ai Moldovei, Editura Meronia, Bucureşti, 2009