Alexandru Coconul
de la Enciclopedia României
| Alexandru Coconul | ||
 | ||
| Născut | 1611 | |
| Decedat | 26 iunie 1632, Istanbul | |
| Ocupaţie | domnitor | |
| Părinţi | Radu Mihnea | |
Alexandru Coconul (n. 1611 – m. 26 iunie 1632, Istanbul), domn al Ţării Româneşti (cca. 14/24 august 1623 – octombrie 1627) şi al Moldovei (septembrie 1629 – 29 aprilie/9 mai 1630).
Biografie
Fiu al lui Radu Mihnea, a fost lăsat pe tronul muntean de către tatăl său, numit domn al Moldovei. A fost un domn slab, conducerea ţării fiind exercitată, în realitate, de către tatăl său, care se intitula în actele externe „domn şi voievod al Moldovei şi Ţării Româneşti”. Miron Costin îl caracteriza „şi de trup şi de hire slabu şi boleacu”. La moartea lui Radu Mihnea, în 1626, pentru a-şi putea păstra moştenirea, este obligat să plătească vistieriei otomane aproape 4 milioane de aspri. Pentru a face faţă cheltuielilor, domnul convoacă adunarea stărilor care a hotărât desfiinţarea „sloboziilor” pentru a le putea supune fiscalităţii centrale. Readuce curtea domnească la Bucureşti, părăsit după distrugerile suferite în timpul campaniei lui Sinan paşa din 1595. În octombrie 1627 este chemat la Poartă şi mazilit. La Istanbul a împărţit multe pungi cu galbeni, însumând 100 000 ducaţi veneţieni, reuşind, doi ani mai târziu, să fie învestit pe tronul Moldovei, după retragerea lui Miron Barnovschi în Polonia. Poarta, dorind un domn mai capabil într-o „ţară de margine ca aceasta”, scrie Miron Costin, l-a mazilit după câteva luni.
Bibliografie
- Iorga, Nicolae, „Coconul” lui Radu Mihnea şi capuchehaia Curt Celebi, în „Revista istorică”, XVIII (1932), nr. 4-6, p. 97 – 102
- ***Istoria Românilor, vol. 5, O epocă de înnoiri în spirit european (1601 – 1711/1716), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003
- Mărculeţ, Vasile, Ştefănescu, Alexandru, Marcu, George ş.a., Dicţionarul domnilor Ţării Româneşti şi ai Moldovei, Editura Meronia, Bucureşti, 2009