Anastasie Panu
de la Enciclopedia României
Anastasie Panu | ||
Anastasie Panu | ||
Născut | 1810, Iaşi | |
Decedat | 1867, Viena | |
Ocupaţie | om politic, jurist |
Anastasie Panu, (n. 1810, Iaşi - d. 1867, Viena), om politic, jurist, membru al Căimăcămiei de Trei din Moldova, preşedinte al Consiliului de miniştri de la Iaşi.
Biografie
Anastasie Panu urmează studii de drept în ţară, în localitatea sa natală. Ulterior, se mută la Huşi şi intră în magistratură, devenind membru (1845), apoi preşedinte al Tribunalului Judeţean Fălciu. Panu este demis din magistratură de domnitorul Mihail Sturdza şi apoi este închis pentru trei luni la cazarma din Galaţi. Motivul a fost susţinerea candidaturii pentru deputat a lui Lascăr Rosetti, în devafoarea domnitorului.
Când se implică în mişcarea revoluţionară de la 1848, Panu este din nou arestat. Noul domnitor Grigore Alexandru Ghica îl numeşte director, apoi ministru ad-interim la Justiţie (1852). Din 1856, devine şi membru al Divanului domnesc de la Iaşi.
Partizan al Unirii Principatelor, Panu se numără printre fondatorii Comitetului electoral central de la Iaşi din februarie 1857, apoi este ales deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei. Între octombrie 1858 - 5 ianuarie 1859, este ales membru al Căimăcămiei de Trei, ca locţiitor al logofătului Dreptăţii. În înţelegere cu Vasile Sturdza, conlucrează împotriva lui Ştefan Catargiu, care avea interese dubioase pentru realizarea scopului naţional şi îl determină pe acesta să părăsească căimăcămia.
În Adunarea Electivă, Panu îl susţine în mod entuziast pe Alexandru Ioan Cuza, astfel că noul domnitor îl numeşte preşedinte al Adunării, în prima parte a domniei sale. Între 17 ianuarie - 23 septembrie 1861, este numit preşedinte al Consiliului de miniştri din Moldova, apoi, după recunoaşterea „faptului împlinit”, este ales deputat în mai multe legislaturi.
Spre sfârşitul vieţii, Anastasie Panu capătă o boală incurabilă şi moare în drum spre Viena în 1867, la vârsta de 57 de ani.
Activitatea politică
Activitate | Mandat |
---|---|
Membru al Căimăcămiei de Trei (Moldova) | octombrie 1858 - ianuarie 1859 |
deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei | 1858 |
deputat în Adunarea Electivă a Moldovei | 1859 |
Preşedintele Consiliului de Miniştri (Moldova) | 17 ianuarie - 23 septembrie 1861 |
Ministru de Interne (Moldova) | 17 ianuarie - 23 septembrie 1861 |
Bibliografie
- NEAGOE, Stelian, Oameni politici români, Bucureşti, Editura Machiavelli, 2007, pp. 540-541