Alexandru Iliaş
de la Enciclopedia României
| Alexandru Iliaş | ||
 | ||
| Născut | ? | |
| Decedat | ? | |
| Ocupaţie | domnitor | |
Alexandru Iliaş (n. ? – m. ?), domn al Ţării Româneşti (3/13 octombrie 1616 – 27 mai/6 iunie 1618; ianuarie 1628 – 15/25 octombrie 1629) şi al Moldovei (cca. 10/20 septembrie 1620 – septembrie 1621; cca. 5/15 decembrie 1631 – aprilie 1633).
Biografie
Nepot al lui Alexandru Lăpuşneanu, obţine tronul muntean cu ajutorul marelui vizir Damad Mehmed paşa. Acordă mai multe drepturi grecilor care încep să acapareze puterea politică în defavoarea boierilor pământeni. Datorită acestor măsuri a fost supranumit „Grecul”. Pentru sporirea veniturilor domneşti organizează mai multe „slobozii” sau „sate de milă”, dând posibilitatea rumânilor să se răscumpere sau hotărăşte, împreună cu adunarea stărilor din Moldova, în 1632, supunerea mănăstirilor la impozitul menit a strânge tributul pentru Poartă.
A cheltuit sume imense pentru a se menţine pe tron. La învestirea sa în Moldova în 1620 a plătit 10 milioane de aspri, în 21 de tranşe în perioada 24 august - 17 octombrie. Partizanii lui Radu Şerban organizează mişcări pentru îndepărtarea sa. La cererea boierimii pământene, paharnicul Lupu Mehedinţeanu pătrunde în Ţara Românească, cu o oaste de haiduci din Transilvania, în iunie 1618, alungându-l pe domn, acuzat că nu a plătit simbriile slujbaşilor şi a stricat obiceiurile ţării. Numit în Moldova, în a doua jumătate a lui septembrie 1620, este însărcinat de către sultan cu aprovizionarea armatei otomane. Nereuşind să se achite de obligaţii, Alexandru Iliaş este mazilit şi dus la Istanbul.
Pentru a fi acceptat într-o nouă domnie, în Moldova, boierii l-au obligat, la sfârşitul anului 1631, să respecte o înţelegere cu ei, întărită cu „giurământuri” ale ambelor părţi, făcute la Patriarhie, că-şi vor îndeplini obligaţiile. Nerespectarea angajamentelor a condus la o altă mişcare a boierilor pământeni, conduşi de vistiernicul Lupu, în aprilie 1633, soldată cu alungarea sa, deoarece ţara, scrie Miron Costin, „hierbându în greutăţi şi în netocmele, pre lesne s-au pornit şi nu numai curtea, ce şi ţărănimea”.
Bibliografie
- Mărculeţ, Vasile, Ştefănescu, Alexandru, Marcu, George ş.a., Dicţionarul domnilor Ţării Româneşti şi ai Moldovei, Editura Meronia, Bucureşti, 2009
- ***Istoria Românilor, vol. 5, O epocă de înnoiri în spirit european (1601 – 1711/1716), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003