Mizil
de la Enciclopedia României
Oraşul Mizil Judeţul Prahova (PH) |
|
Localităţi componente |
---|
Fefelei |
Amplasarea localităţii în judeţul Prahova | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} |
Atestare | 6 iulie 1585 |
Suprafaţă | 3.6 km² |
Populaţie | 16121 locuitori (2010) |
Densitate | 4478.06 loc./km² |
Altitudine medie | 110-150 metri n. m. |
Primar | Emil Proşcan (PNDC) |
Pagină web | Site oficial al primăriei oraşului |
Index oraşe în judeţul Prahova |
---|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
---|
Mizil este un oraş din judeţul Prahova, situat în Câmpia Săratei, la contactul cu Subcarpaţii de Curbură, la poalele Dealului Istriţa, pe cursul superior al râului Ghighiu şi pe terasele văilor Budureasa şi Tohăneanca, la 35 km est nord-est de municipiul Ploieşti.
Istorie
Prima atestare documentară a Mizilului, numit mai demult Esteu, datează din 6 iulie 1585 (deşi unele surse consideră anul 1485[1]). Aşezarea a aparţinut lui Constantin Brâncoveanu, care şi-a construit în apropiere o reşedinţă şi a acordat dreptul organizării unui târg de toamnă. Aşezarea urbană s-a dezvoltat tocmai în jurul acestui târg. Pentru că se afla la jumătatea drumului dintre Ploieşti şi Buzău, aici s-a aflat o staţie a poştei de cai, numită menzil, de unde vine şi numele actual al localităţii. Mizilul a fost declarat oraşului în anul 1870.
Obiective turistice
- Biserica cu hramul „Sfântul Ioan” (1857)
- Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1865)
- Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” (1828) din satul Fefelei
Bibliografie
- Ghinea, Dan, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
- Vlăsceanu, Gheorghe, Oraşele României, Editura Odeon, Bucureşti 1998, ISBN 973-9008-69-0
Note
- ↑ Vlăsceanu, p.370