Vlad al V-lea cel Tânăr
de la Enciclopedia României
| Vlad al V-lea cel Tânăr | ||
 | ||
| Născut | 1494 | |
| Decedat | 23 ianuarie 1512, Bucureşti | |
| Ocupaţie | domnitor | |
| Părinţi | Vlad Călugărul şi Maria | |
Vlad al V-lea „cel Tânăr” (Vlăduţ) (n. 1494 – d. 23 ianuarie 1512, Bucureşti), domn al Ţării Româneşti (cca. 26 ianuarie 1510 – 23 ianuarie 1512).
Biografie
Fiu al lui Vlad Călugărul şi al văduvei lui Basarab cel Tânăr, Maria, călugărită Eupraxia.
Obţine domnia în octombrie 1509, la vârsta de 16 ani, cu ajutorul boierilor Craioveşti, marele ban Barbu şi marele vornic Pârvu, care erau fugari peste Dunăre datorită prigoanei la care i-a supus Mihnea cel Rău.
Noul domn şi protectorii săi, relatează Letopiseţul cantacuzinesc, şi-au jurat credinţă reciprocă în faţa lui Mehmed beg, sangeak-bey-ul de Nicopole, domnul făgăduind că nu va face „vreun rău sau vreun hicleşug”, iar boierii că nu vor umbla la rândul lor „cu hicleşug” şi-l vor sluji pe domn „cu dreptate”.
Înfrânge pe Mircea al III-lea în februarie 1510, obligându-l să se refugieze în Transilvania, unde se găsea deja tatăl său, Mihnea cel Rău.
Curând însă, înţelegerea cu Craioveştii este ruptă, deoarece se bănuieşte că aceştia făceau demersuri la Poartă pentru numirea marelui comis Neagoe, fiul lui Pârvu, ca domn şi, mai ales, datorită faptului că Vlad sprijină, contra voinţei marilor boieri, pe prinţul Selim (viitorul sultan) în conflictul cu tatăl său, Baiazid II. Pentru a ieşi de sub tutela impusă de marii boieri, domnul a încheiat un tratat cu regele Ungariei, Vladislav II, căruia i se recunoaşte vasal şi îi promite sprijinul într-un eventual conflict cu turcii (17 august 1511). Consecinţa acestui fapt a fost scoaterea Craioveştilor din Sfatul Domnesc şi, apoi, pentru că se simţeau ameninţaţi, fuga lor la sud de Dunăre, în decembrie 1511, pentru a-l convinge pe Mehmed beg, care era de partea lor, să-i ajute să obţină domnia pentru ruda lor Neagoe.
În contextul luptei pentru tronul Imperiului Otoman dintre fiii lui Baiazid II, Selim şi Ahmed, bey-ul de la Nicopole învesteşte, cu de la sine putere, pe Neagoe şi porneşte cu o oaste formată din 4-5.000 de oameni pentru a-l instala. Lupta s-a dat în apropiere de Bucureşti, între 8 şi 23 ianuarie 1512, încheindu-se cu înfrângerea, capturarea şi decapitarea domnului.
A fost înmormântat în biserica Mănăstirii Dealu, ctitoria fratelui său, Radu cel Mare.
Bibliografie
- Ciobanu, Tiberiu, Domnii scurte dar însemnate în istoria românilor, Editura Zamolsara, Timişoara, 2007
- Idem, Domnitori români mai puţin cunoscuţi, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2005
- Giurescu, Constantin, C., Giurescu, Dinu, C., Istoria Românilor, vol. 2, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976
- Mărculeţ, Vasile, Ştefănescu, Alexandru, Marcu, George ş.a., Dicţionarul domnilor Ţării Româneşti şi ai Moldovei, Editura Meronia, Bucureşti, 2009
- Rezachevici, Constantin, Enciclopedia Domnilor Români. Cronologia domnilor din Ţara Românească şi Moldova, vol. 1, sec. XIV-XVI, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001
- Tudoran, Pompiliu, Domnii trecătoare-Domnitori uitaţi, Editura Facla, Timişoara, 1983