Oneşti

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Municipiul
Oneşti

Judeţul Bacău (BC)

Stema judetului Bacau.png
Localităţi componente
Borzeşti, Slobozia
Atestare 1458
Suprafaţă 2.8 km²
Populaţie 49226 locuitori (2010)
Densitate 17580.71 loc./km²
Altitudine medie 210 metri n. m.
Primar Emil Lemnaru (PSD)
Pagină web Site oficial al primăriei municipiului

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Oneşti este un municipiu din judeţul Bacău, situat în Depresiunea Tazlău-Caşin, în zona de confluenţă a râurilor Oituz şi Caşin cu râul Trotuş şi în amonte de confluenţa acestuia din urmă cu râul Tazlău, la 98 km sud-vest de municipiul Bacău.

Istorie

Satul Oneşti a fost menţionat documentar pentru prima dată la 14 decembrie 1458, în perioada domniei lui Ştefan cel Mare. Numele său se trage de la „Seliştea lui Oană la Trotuş”. Oraşul modern a luat naştere pe vatra vechiului sat în 1952, atunci când, prin decizia Consiliului de Miniştri, a fost dispusă construirea Grupului Industrial Borzeşti şi a oraşului muncitoresc aferent Oneşti.[1] ca urmare a acestei decizii, s-au înfiinţat primele colonii şi a început construcţia primelor blocuri.

Între 1952-1960 se construiesc cartierele Caşin şi Tineretului, iar în 1956 comuna Oneşti primeşte statutul de oraş. Din martie 1965 oraşul se numeşte Gheorghe Gheorghiu-Dej (după numele liderului comunist), iar din 1990, după revoluţia anticomunistă, revine la vechea denumire (prin lege adoptată în 1996)

Demografie

Evoluţia populaţiei

De la înfiinţarea oraşului propriu-zis, în 1952, evoluţia populaţiei a cunoscut o creştere excepţională, în ton cu industrializarea rapidă. Astfel, la primul recensământ oficial de după înfiinţare, la 25 februarie 1956, populaţia Oneştiului era de 11.253 locuitori. 21 de ani mai târziu, la recensământul din 5 ianuarie 1977, populaţia ajunsese la 41.577 locuitori, adică o creştere de circa 400% în doar 20 de ani. Pe finalul perioadei comuniste, evoluţia s-a mai stabilizat, însă a continuat trendul crescător. La recensământul din 1992 au fost înregistraţi 58.810 locuitori, adică o creştere de circa 40% faţă de 1977. Perioada post-decembristă a marcat o inversiune de trend, astfel că 10 ani mai târziu, în 2002, erau numai 51.416 locuitori, adică o scădere de circa 12,6%.

Structura etnică şi confesională

La recensământul din 2002, populaţia oraşului era de 51.416, împărţiţi astfel:

  • Români: 50.519 (98,25 %)
  • Romi (Ţigani): 545 (1,05 %)
  • Maghiari: 206 (0,40 %)
  • Alţii: 0,30%

Din punct de vedere confesional, 88,08% sunt declaraţi ortodocşi (45.291 persoane), 10,41% romano-catolici (5.354), în timp ce alte religii au mai puţin de 1% adepţi.

Economie

Oneştiul este un oraş industrial, cu o structură economică relativ bine dezvoltată în jurul unor ramuri industriale, în special cea prelucrătoare a produselor petro-chimice. Confecţiile şi prelucrarea lemnului sunt alte ramuri importante.

Obiective turistice

  • Muzeul de istorie
  • Dealul Parechiu, declarat rezervaţie naturală, acoperit cu vegetaţie abundentă, cu diverse elemente termofile, situat la marginea de est a municipiului, în apropiere de confluenţa râului Tazlău cu Trotuş
  • Biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1493-1494) din satul Borzeşti
  • Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, ce datează dinainte de 1809
  • Stejarul secular de la Borzeşti, ocrotit prin lege

Personalităţi

Bibliografie

  • Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
  • Teodor Verde, Rozalia Verde, Monografia municipiului Oneşti, Editura Magic Print, 2003 [1]

Note

  1. http://serv.onesti.ro:7778/pls/portal/docs/PAGE/PMO/ISTORIC/ROM45_89.PDF