Râmnicu Vâlcea

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Municipiul
Râmnicu Vâlcea

Judeţul Vâlcea (VL)

Stema judetului Valcea.png
Localităţi componente
Aranghel, Căzăneşti, Copăcelu, Dealu Malului, Feţeni, Goranu, Lespezi, Poenari, Priba, Râureni, Săliştea, Stolniceni, Troian
Atestare 1370
Suprafaţă 89.5 km²
Populaţie 110901 locuitori (2009)
Densitate 1239.12 loc./km²
Altitudine medie 250 metri n. m.
Primar Romeo Rădulescu (PDL)
Pagină web Site oficial al primăriei municipiului

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Râmnicu Vâlcea este un municipiu din judeţul Vâlcea, situat pe dreapta râului Olt, în partea de est a Subcarpaţilor Vâlcii, la poalele dealurilor Capela, Gumoaia şi Purcăreţ, la 16 km aval de ieşirea Oltului din defileul de la Cozia.

Demografie

La recensământul din 2002 populaţia stabilă a oraşului a fost de 107.726 locuitori. Conform comunicatului Institutului Naţional de Statistică, la data de 1 ianuarie 2010 municipiul Râmnicu Vâlcea avea o populaţie stabilă de 110.827 locuitori, în scădere cu 74 locuitori faţă de anul 2009.

<lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei municipiului Râmnicu Vâlcea" ymin=0 ymax=150000 colors=3B444B,F5B800,99BADD,BFFF00,C8A2C8 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total

1912,9628 1930,15648 1948,17238 1956,18984 1966,23867 1977,66321 1992,113624 2002,107726 2007,111342 2009,110901 2010,110827 </lines>

Obiective turistice

  • Biserica Episcopiei Râmnicului cu hramul „Sfântul Nicolae”, zidită în 1504 prin grija domnului Radu cel Mare. A fost refăcută după un incendiu în anii 1677-1680, rezidită după incendiul din 1735 de către episcopul Climent şi apoi după cel din 1847, între anii 1850-1856 de către episcopul Calinic. Atunci au fost executate şi picturile murale interioare de către Gheorghe Tattarescu.
  • Biserica cu hramul „Buna Vestire”, construită în timpul domniei lui Mircea Ciobanul, 1545-1552, incendiată de turci în 1736 şi 1739 şi refăcută în 1747 de logofătul Radu Râmniceanu
  • Biserica cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, ctitorie din 1557 a domnului Pătraşcu cel Bun, terminată în 1587 de fiul său, Mihai Viteazul şi sfinţită în 1593. A fost restaurată în 1790, refăcută şi zugrăvită în 1831-1840 şi în perioada 1879-1889, apoi a fost consolidată şi reparată după anul 1980.
  • Biserica cu hramul „Sfântul Gheorghe” ce datează dinainte de 1636, refăcută în perioada 1737-1738
  • Biserica cu hramul „Sfinţii Voevozi” (1677-1680)
  • Biserica Bolniţei, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1746)
  • Biserica cu hramul „Sfântul Anton de Padova” (1723)
  • Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1725)
  • Biserica cu hramul „Buna Vestire” (1751) a fostului schit Imăteşti
  • Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1762-1765), cu picturi murale interioare din 1778 şi cu pridvor sculptat în stil brâncovenesc
  • Biserica cu hramul „Sfântul Dumitru” (1784)
  • Biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1742, pictată în 1870)
  • Casa în care a locuit în 1837 scriitorul Anton Pann, în perioada în care a fost profesor
  • Clădirile fostului Tribunal judeţean (1900)
  • Casa lui Gheorghe Tattarescu (1909)
  • Fântâna „Ştirbey” (1853)
  • Fântâna cu bustul lui Constantin Brâncoveanu (1913)
  • Monumentul închinat domnitorului Barbu Ştirbey
  • Statuia lui Mircea cel Bătrân


Bibliografie

  • Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000

Note


Legături externe