Râmnicu Vâlcea
de la Enciclopedia României
Municipiul Râmnicu Vâlcea Judeţul Vâlcea (VL) |
|
Localităţi componente |
---|
Aranghel, Căzăneşti, Copăcelu, Dealu Malului, Feţeni, Goranu, Lespezi, Poenari, Priba, Râureni, Săliştea, Stolniceni, Troian |
Amplasarea localităţii în judeţul Vâlcea | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} |
Atestare | 1370 |
Suprafaţă | 89.5 km² |
Populaţie | 110901 locuitori (2009) |
Densitate | 1239.12 loc./km² |
Altitudine medie | 250 metri n. m. |
Primar | Romeo Rădulescu (PDL) |
Pagină web | Site oficial al primăriei municipiului |
Index municipii în judeţul Vâlcea |
---|
Drăgăşani |
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
---|
Râmnicu Vâlcea este un municipiu din judeţul Vâlcea, situat pe dreapta râului Olt, în partea de est a Subcarpaţilor Vâlcii, la poalele dealurilor Capela, Gumoaia şi Purcăreţ, la 16 km aval de ieşirea Oltului din defileul de la Cozia.
Demografie
La recensământul din 2002 populaţia stabilă a oraşului a fost de 107.726 locuitori. Conform comunicatului Institutului Naţional de Statistică, la data de 1 ianuarie 2010 municipiul Râmnicu Vâlcea avea o populaţie stabilă de 110.827 locuitori, în scădere cu 74 locuitori faţă de anul 2009.
<lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei municipiului Râmnicu Vâlcea" ymin=0 ymax=150000 colors=3B444B,F5B800,99BADD,BFFF00,C8A2C8 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total
1912,9628 1930,15648 1948,17238 1956,18984 1966,23867 1977,66321 1992,113624 2002,107726 2007,111342 2009,110901 2010,110827 </lines>
Obiective turistice
- Biserica Episcopiei Râmnicului cu hramul „Sfântul Nicolae”, zidită în 1504 prin grija domnului Radu cel Mare. A fost refăcută după un incendiu în anii 1677-1680, rezidită după incendiul din 1735 de către episcopul Climent şi apoi după cel din 1847, între anii 1850-1856 de către episcopul Calinic. Atunci au fost executate şi picturile murale interioare de către Gheorghe Tattarescu.
- Biserica cu hramul „Buna Vestire”, construită în timpul domniei lui Mircea Ciobanul, 1545-1552, incendiată de turci în 1736 şi 1739 şi refăcută în 1747 de logofătul Radu Râmniceanu
- Biserica cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, ctitorie din 1557 a domnului Pătraşcu cel Bun, terminată în 1587 de fiul său, Mihai Viteazul şi sfinţită în 1593. A fost restaurată în 1790, refăcută şi zugrăvită în 1831-1840 şi în perioada 1879-1889, apoi a fost consolidată şi reparată după anul 1980.
- Biserica cu hramul „Sfântul Gheorghe” ce datează dinainte de 1636, refăcută în perioada 1737-1738
- Biserica cu hramul „Sfinţii Voevozi” (1677-1680)
- Biserica Bolniţei, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1746)
- Biserica cu hramul „Sfântul Anton de Padova” (1723)
- Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1725)
- Biserica cu hramul „Buna Vestire” (1751) a fostului schit Imăteşti
- Biserica cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1762-1765), cu picturi murale interioare din 1778 şi cu pridvor sculptat în stil brâncovenesc
- Biserica cu hramul „Sfântul Dumitru” (1784)
- Biserica din lemn cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (1742, pictată în 1870)
- Casa în care a locuit în 1837 scriitorul Anton Pann, în perioada în care a fost profesor
- Clădirile fostului Tribunal judeţean (1900)
- Casa lui Gheorghe Tattarescu (1909)
- Fântâna „Ştirbey” (1853)
- Fântâna cu bustul lui Constantin Brâncoveanu (1913)
- Monumentul închinat domnitorului Barbu Ştirbey
- Statuia lui Mircea cel Bătrân
Bibliografie
- Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
Note