Siret

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Oraşul
Siret

Judeţul Suceava (SV)

Stema Siret.png
Localităţi componente
Mănăstioara, Pădureni
Atestare 15 iunie 1340
Suprafaţă 8.76 km²
Populaţie 9304 locuitori (2010)
Densitate 1062.1 loc./km²
Altitudine medie 320 metri n. m.
Primar Adrian Popoiu (PNL)
Pagină web Site oficial al primăriei

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Siret este un oraş din judeţul Suceava, situat în extremitatea de nord-est a Românei, în partea de nord a Podişului Dragomirnei, pe dreapta râului Siret, la 42 km nord de municipiul Suceava şi la 5 km sud de graniţa cu Ucraina.

În localitate se poate ajunge cu trenul, pe linia Dorneşti-Siret dată în folosinţă în 1976, sau cu automobilul, pe ruta Suceava-Grăniceşti (DN 2 sau E 85) sau Suceava-Calafindeşti (DJ 209D); dinspre Rădăuţi prin Dorneşti (DN 17A); dinspre Dorohoi prin Dersca (DJ 291B) sau Vârfu Câmpului (DN 29A - DN 29C).

Geografie

Oraşul se află la 47°55' N, 26°05' E şi are o suprafaţă de peste 40 km². Este situat pe dealurile Dragomirnei, cu o înălţime medie de 450 m şi aspect vălurit. Solurile sunt în principal cernoziomuri levigate şi argiloiluviale brune şi podzolice, pretabile agriculturii intensive, iar, pe malurile râurilor, aluviale. Înspre râul Siret, care străbate oraşul pe mai mult de 8 km, se constată fenomene de eroziune. În dreptul oraşului, râul are pe malul stâng o vale foarte largă, de cca 4 km, prielnică agriculturii. În acest scop, s-au realizat lucrări de hidroamelioraţii. La est de oraş, pe cursul râului Siret a fost amenajat la sfârşitul anilor 1980 lacul de acumulare Rogojeşti. Este închis de un baraj de pământ omogen, prevăzut cu un evacuator de beton tip stăvilar[1]. Suprafaţa sa este de 850 ha, iar adâncimea maximă atinge 8 m.

Clima zonei este una temperată. Media anuală de temperatură este de 8°C. Cea mai călduroasă lună este iulie (medie: 22°C; maxima absolută: 38°C la 8 iulie 1962), iar cea mai rece este ianuarie (minima absolută: -39,5°C la 8 ianuarie 1958). Prin Siret trec mai mult de jumătate din an curenţii de nord ai anticiclonului euroasiatic, iar iarna crivăţul atinge viteze de peste 100 km/h. Comparativ, vara vântul bate mai puţin de 50% din timp, iar iarna mai mult de 70%, mai ales sub formă de crivăţ. Precipitaţiile sunt maxime în luna iunie (50% din cantitatea anuală de 500-600 l/m²) şi minime în luna februarie şi se manifestă sub formă de averse vara şi sub formă de „ploi mocăneşti” toamna.

În general, flora din jurul oraşului a fost sacrificată pentru agricultură. Ici şi colo se întâlnesc pâlcuri de foioase, în special făgete, iar pe malurile râurilor — sălcii, plopi şi arini. Diverse specii de flori de câmp sunt ocrotite de lege. În oraş se găseşte un exemplar din arborele pagodelor. Fauna locală constă din rozătoare de câmp, vulpi, mistreţi şi diferite păsări. În râul Siret, dar mai ales în acumularea Rogojeşti, se găsesc diverşi peşti (crap, biban, ştiucă, morun, clean, mreană, lin, oblete, caras, babuşcă etc.).

Etimologie

Există mai multe teorii cu privire la originea numelui Siret:

  • filologul Vasile Bogrea consideră că este derivat din slavul sred (mijloc, inimă)
  • C. Diculescu îi atribuie originea în cuvântul săret (sare multă)
  • istoricul Vasile Pârvan îl consideră de sorginte scitică, anume čarant (repede)
  • Nicolae Stoicescu îi atribuie o origine ilirică.
  • Constantin C. Giurescu şi Ilie Dan consideră că Siret provine din limba dacă, ultimul propunând forma reconstituită *Seretos, cu înţelesul „apă curgătoare”.

Obiective turistice

  • Ruinele cetăţii voevodului Sas de pe Dealul Sasca
  • Biserica cu hramul „Sfânta Treime”
  • Biserica catolică franciscană cu hramul „Maica Domnului” (datează dinainte de 1371)
  • Biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” (1672-1674)
  • Clădirea fostei primării (1826) este azi policlinică
  • Hanul de la sfârşitul secolului al XIX-lea
  • Biserica cu hramul „Sfântul Onufrie” a schitului omonim din satul Mănăstioara

Bibliografie

  • Cusiac, Dragoş; Luchian, Dragoş, Siret. Mic îndreptar turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1989, ISBN 973-41-0034-3
  • Ghinea, Dan, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000

Note

  1. Administraţia Naţioală Apele Române. Direcţia Apelor Siret. Sistemul Hidrotehnic Independent Siret