Băile Tuşnad
de la Enciclopedia României
Oraşul Băile Tuşnad Judeţul Harghita (HR) |
|
Localităţi componente |
---|
Carpitus |
Amplasarea localităţii în judeţul Harghita | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} |
Atestare | secolul al XVII-lea |
Suprafaţă | 0.98 km² |
Populaţie | 1604 locuitori (2010) |
Densitate | 1636.73 loc./km² |
Altitudine medie | 650 metri n. m. |
Primar | Albert Tibor (PCM-MPP) |
Pagină web | Site oficial al oraşului |
Index oraşe în judeţul Harghita |
---|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
---|
Băile Tuşnad este un oraş din judeţul Harghita, situat în extremitatea sudică a Depresiunii Ciuc, la poalele Munţilor Harghita şi Bodoc, pe cursul superior al Oltului, în defileul Tuşnad şi în amonte de pasul Tuşnad, la 32 km de municipiul Miercurea Ciuc.
Istoric
Localitatea a fost menţionată documentar pentru prima dată în secolul al XVII-lea. La 17 februarie 1968 a fost declarat oraş având denumirea Tuşnad-Băi. Staţiunea balneoclimaterică şi de odihnă, de interes general a avut o funcţionare permanentă începând cu secolul al XIX-lea. Potenţialul balnear al oraşului este conferit de relieful depresionar, dominat de munţii din jur care sunt acoperiţi cu păduri de molid şi fag, aerul curat, ozonizat, lipsit de praf şi alergeni, ar mai ales de izvoarele cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, magnezice, feruginoase şi calcice folosite pentru cură din anul 1860. Apele minerale de la Băile Tuşnad sunt indicate pentru tratarea afecţiunilor sistemului nervos central, a celor cardiovasculare, precum şi pentru tratarea bolilor asociate şi ale căilor urinare.
Obiective turistice
- Lacul Ciucaş, folosit vara pentru canotaj, iar iarna ca patinoar
- Punct de plecare spre lacul Sfânta Ana situat la 950 m
- Ruinele cetăţii dacice „Piscul Cetăţii”
- Rezervaţia complexă a tinovului Mohoş
- Rezervaţia naturală Piatra Şoimului, cu o specie endemică de vulturică (Hieracium telekianum)
- Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1939)
Bibliografie
- Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
Note